Archive for the Personal CategoryAzi e o zi foarte specială, aşa că zic: La multi ani, iubito! Mă întreba un ochelarist azi ce vorbesc cu iubita mea când suntem doar noi doi. Am fost surprins şi n-am ştiut, pe moment, ce să răspund. După câteva secunde mi-am amintit de toate mărunţişurile pe care le comentăm, de felul în care ne povestim ziua, de micile supărări pe care le împărţim şi de cât de bine ne simţim împreună. Şi mi-am amintit de cât de goale mi se par zilele în care nu ne vedem, cum nu-mi găsesc liniştea nici dacă o aud la telefon şi-mi spune că e bine şi că ar vrea să ne vedem. M-a cuprins un dor teribil de ea. Şi nu mă ajută cu nimic faptul că ne vom vedea de-abia duminică… Azi am sărutat telefonul după ce am vorbit cu tine. M-am mirat de acest lucru, dar nu e prima dată când mi se întâmplă. Te-am sunat doar pentru a te auzi. Vocea ta e suficientă pentru a mă face să mă simt bine. Chiar şi când mă dojeneşti sau te dai supărată, tot minunată rămâi. Când vorbeam şi te auzeam râzând sau simţeam un zâmbet parcă răsărea soarele. Nici acum nu-mi vine să cred că poţi zâmbi doar pentru mine, că eu te pot face să râzi din tot sufletul. Sunt atât de norocos că te-am întâlnit… Bagajele sunt făcute şi mă aşteaptă. Mâine voi pleca în concediu. Revin duminica viitoare. Pot fi găsit pe telefoane, dar numai dacă am semnal. S-ar putea să mă vedeţi online pe messenger, dar nu pentru că sunt eu la calculator ci pentru că am bifat Automatically sign in pe calculatorul de la serviciu şi intru online când cineva îl porneşte. Fiţi cuminţi, revin! Nu am chef de nimic, de-abia aştept să plec în concediu. Azi am rămas aproape o oră peste program. O oră foarte lungă. Acum stau şi mă uit la televizor, fără chef… Mâine o să mă pregătesc de plecare, o să-mi fac bagajele. E momentul pe care îl aştept de mult. Nu mai am răbdare, dar nici vlagă să mă agit… Până vine concediul e greu. Zilele astea sunt tot mai lungi. Mâine mă mai duc la serviciu. Urmează o săptămână de fericire. Plec la munte şi la Guşoeni. Nu voi avea net şi nici nu-mi va lipsi. Sper să nu am nici semnal la telefoane :D. Singura unealtă care mă interesează în această perioadă e aparatul foto. De-abia aştept… Am câştigat un concurs pe basicmarketing.ro. O să-mi dea o carte audio pentru că am avut idei bune. Să vină premiul!
27
07
2008
 
Bâlea LacPosted by: Adrian Enache in De văzut, Personal, foto, tags: Argeş, Bâlea, mâncare, Poenari, VidraruIeri am fost la Bâlea Lac. De fapt, am încercat să ajung acolo. La Bâlea ploua uşor şi era ceaţă când am ajuns noi. După ce am făcut câţiva paşi a început să plouă torenţial, aşa că ne-am întors fără să fi văzut ceva, doar cu un duş foarte rece. De partea cealaltă a muntelui ploua uşor şi nu era ceaţă. Am făcut nişte poze şi am mers la masă, era deja târziu. Am mâncat la unul dintre restaurantele din cadrul unui complex de pensiuni, hoteluri şi restaurante care cred că se numeşte Siesta. Restaurantul unde am mâncat se numea Siesta. Servirea nu mi-a plăcut, nu mă omor după ospătarii care mă privesc de sus. Mâncarea a fost bună, porţiile mari, preţurile ca de oraş. Recomand bulzul haiducesc şi papanaşii cu dulceaţă de vişine. Tot complexul se află la vreo 7-8 kilometri de Bâlea, foarte bine plasat, după părerea mea. Pe drumul de întoarcere am făcut o escală la Vidraru pentru poze. După care am pornit spre cetatea Poenari. Chiar dacă era cam târziu tot am urcat cele 1480 de trepte până la cetate. Am făcut o micuţă febră musculară, dar a meritat efortul. Peisajul e superb. Cetatea e destul de mică şi degradată. Am primit un fluturaş cu legenda locului şi am aflat că a fost extinsă de către Vlad Ţepeş. Interesant e că acesta pe târgoveţii din Târgovişte să muncească la extindere, se supărase pe ei şi aşa i-a pedepsit. A fost o călătorie interesantă, păcat că a plouat. Iată şi nişte poze de la cetate:
|
|
|
