Adrian Enache » Gânduri fără şir…

Ce zicea o femeie deşteaptă:

Adrian Enache — Wed, 21 Jul 2010 18:23:06 +0000

Orice problemă poate fi rezolvată!

Adrian Enache — Thu, 15 Jul 2010 20:02:43 +0000

Nu o să comentez despre Mădălina Manole. E un articol inspirat de convingerile mele personale şi de ştirile despre sinucideri din presă.

De câte ori aud despre o sinucidere sau tentativă mă gândesc la acelaşi lucru: sinuciderea nu e o soluţie! E doar începutul unor probleme pentru cei rămaşi în viaţă: familie, prieteni, cunoscuţi. Rămân în urmă regrete, sentimente de vinovăţie, confuzie, suferinţă. Cel mai grav e că nu rezolvă nimic. Dacă vrei să pedepseşti pe cineva nu pleci din viaţa lor şi din cea a tuturor. Eşti singur, nu ai prieteni, nu-i pasă nimănui de tine? De ce să le pese dacă trăieşti sau nu dacă te excluzi singur din vieţile lor? Te-a părăsit prietena, iubirea vieţii tale, singura femeie alături de care vrei să ai un viitor? Nu e singura femeie din lume! Vrei să ceri ajutor? Foloseşte cuvinte, nu pastile!

Cabral scrie bine despre gravitatea reală a problemelor. Aceasta depinde de circumstanţe. Când eşti într-o situaţie aparent imposibilă trage aer în piept şi gândeşte-te cât de importantă ţi se va părea problema respectivă peste cinci ani şi dacă îţi vei aminti de ea atunci. Sunt foarte puţine situaţii cu adevărat fără ieşire. Fostul meu şef de la ziar zicea mereu că orice problemă are cel puţin trei rezolvări. Avea dreptate. Să-ţi iei viaţa nu e una dintre rezolvări. Dacă o poţi considera că este o rezolvare, să ştii că e cea mai proastă. Nu mai ai cum să vezi dacă a funcţionat, ce se întâmplă după aceea. Nu ai cum să vezi că Soarele va răsări şi în ziua următoare şi că lumea va merge mai departe. Poate ajungi pe prima pagină a ziarelor locale, poate ajungi o ştire la televiziune. Dacă eşti vedetă se vorbeşte mai mult despre tine.

Familia te va plânge, prietenii se vor întrista, unii dintre cei care au auzit de ce ai făcut te vor considera un prost, dar toţi vor trece mai departe. O să rămâi o amintire şi doar atât. O să-i faci pe cei care ţin la tine să sufere şi cam atât. Nu ar fi mai bine să iei viaţa în piept şi să le dovedeşti tuturor că eşti un om puternic? Nu e mai bine să încerci să fii aşa cum îţi doreşti, nu să alegi să ieşi din joc? Oricând poţi găsi pe cineva să te ajute să-ţi rezolvi problemele sau să te asculte şi să te încurajeze.

Poate că mie mi-e mai uşor să trec peste greutăţi. Sunt optimist din fire şi cred că totul va fi bine dacă îmi doresc asta şi fac ce pot pentru a obţine ce-mi doresc. Şi dacă nu-mi ating un obiectiv sau nu mi se îndeplineşte o dorinţă trec la următorul obiectiv şi următoarea dorinţă. Reuşesc să mă înveselesc şi să-mi amintesc că viaţa e frumoasă şi că merită trăită. Alţii au nevoie de ajutor pentru asta. Unii sunt prea timizi sau nu ştiu cum să-l ceară. Nu putem toţi să zicem „am o problemă, ajută-mă”. E greu să-ţi deschizi sufletul, mai ales dacă nu ai obiceiul de a împărtăşi gândurile cu cineva. Nu e nimic în neregulă să vorbeşti cu cineva, să ceri ajutor.

Nu uita că orice problemă are cel puţi trei rezolvări. Le găseşti doar dacă le cauţi…

Orice problemă poate fi rezolvată!

Aproape nimic

Adrian Enache — Sun, 11 Jul 2010 20:28:25 +0000

În acest week-end nu am făcut aproape nimic. Am stat, m-am uitat la televizor, m-am dat pe net şi cam atât. Din cauza căldurii nu am putut să dorm pe săturate. Am vrut să fac unele lucruri dar mi-am pierdut interesul. Câteodată mai am nevoie şi să fac nimic…

Aproape nimic

Fără titlu

Adrian Enache — Mon, 05 Jul 2010 20:24:09 +0000

A trecut prima săptămână după concediu. A fost o săptămână plină, în care nu am avut chef de prea multe lucruri seara, după ce am terminat ziua de lucru la agenţie. Că tot veni vorba de serviciu, activitatea de acolo a trecut la un alt nivel. Nu o să dau prea multe detalii acum, poate altădată.

În week-end am fost la o nuntă frumoasă, cu miri fericiţi. Acum sunt obosit, am de recuperat destul de mult somn.

Fără titlu

Concediu

Adrian Enache — Thu, 17 Jun 2010 15:20:13 +0000

Azi a început concediul. Voi petrece câteva zile la Guşoeni. După aceea văd ce mai fac… Şi o melodie care se potriveşte:

Asculta mai multe audio Muzica

Anul acesta nu mă voi mai duce la mare. Am fost toamna, iarna şi primăvara care au trecut. Acum nu mai am de ce să mă duc. Povestea s-a terminat.

Concediu

Care criză?

Adrian Enache — Fri, 11 Jun 2010 14:45:00 +0000

Toată lumea se vaită, nu mai sunt bani, piaţa imobiliară e distrusă! Ai încercat în ultimul timp să cumperi sau să închiriezi ceva? Preţurile de-abia s-au mişcat! Pe toate străzile sunt clădiri care au pe ele anunţuri de vânzare sau închiriere. Unele dintre ele sunt aşa de ani de zile. Dacă întrebi de preţuri te cruceşti. Primeşti aceleaşi răspunsuri ca în urmă cu doi-trei ani. Nu contează că e vorba de o clădire de pe care cade tencuiala, fără locuri de parcare, cu tâmplărie ca vai de ea, proprietarul îţi cere o grămadă de bani pentru a închiria o cămăruţă. Îi zici că stă cu casa goală şi că e mai bine să primească ceva decât să se uite cum îi cade tencuiala şi începe să-ţi explice câţi bani pierde dacă acceptă să lase la preţ. Nu te aude cum îi explici că nu câştigă nimic dacă e inflexibil, e în lumea lui şi nu contează argumentele tale. Şi aceeaşi discuţie o ai de nenumărate ori, până înţelegi de ce sunt atâtea clădiri de închiriat sau de cumpărat şi nu sunt ocupate: proprietarii nu au nevoie de bani. Altfel ar face ceva să-ţi ia banii cu care-i rogi.

Care criză?

Să descurajăm, dar cum?

Adrian Enache — Sun, 16 May 2010 19:15:38 +0000

De ceva timp văd la televizor nişte reclame care mă îndeamnă să descurajez contrabanda cu ţigări, că pierd parcări, spitale şi alte bucurii din cauza ei. Nu fumez, dar mi-ar plăcea să văd măcar un spital nou construit de stat. Cum să descurajez contrabanda cu ţigări? Ce să fac?

Să mă duc în piaţă, unde se vând ţigări netimbrate şi să încerc să-i demoralizez pe traficanţi? Nu mi-ar plăcea să iau bătaie şi nici nu prea am drum pe acolo. Aş putea să-i îndemn pe toţi prietenii mei care fumează să cumpere doar ţigări timbrate. Mai bine încerc să-i fac să se lase de fumat, cum am făcut şi până acum. Dacă nu mai fumează nimeni, nu se mai face nici contrabandă cu ţigări, nu-i aşa?

Parcă tot statul ne îndemna până acum să ne lăsăm complet de fumat. Ne şi ajuta, cu tratamente şi consiliere gratuite. Acum că nu mai sunt bani, nişte deştepţi de pe la Guvern şi-au amintit că se încasează bine din accizele pe tutun. Aşa că au făcut o campanie publicitară care se remarcă prin stupizenie. De ce să descurajezi contrabanda şi nu să o opreşti cu totul? Nu avem şi nişte autorităţi plătite pentru a se ocupa de combaterea contrabandei? Nu-mi amintesc de vreo razie făcută prin bine cunoscutele locuri unde se vând ţigări de contrabandă sau de amenzi aplicate celor care le vând. De arestări nici nu mai zic…

Cât o fi costat campania asta?

Să descurajăm, dar cum?

Despre deschidere…

Adrian Enache — Sun, 02 May 2010 13:01:16 +0000

De curând am fost în situaţia de a vorbi mai mult timp despre mine. Nu mi-a fost uşor. Mi-e mai uşor să fac o prezentare despre un subiect pe care nu-l cunosc prea bine decât să vorbesc despre mine în faţa unei persoane. Nu cred că sunt singurul care are problema asta. Studiile ştiinţifice au arătat că una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este să vorbească în public. Nu e uşor să te pui în centrul atenţiei dacă nu eşti vreun căutător de atenţie sau vedetă. Am văzut şi că mulţi oameni nu prea ştiu să vorbească despre ei. Ce să mai zică despre ei, doar se văd în fiecare zi în oglindă?

Te plictiseşte să-ţi povesteşti viaţa, nu afli nicio noutate, doar tu eşti personajul principal din poveste… Nu e uşor să-ţi deschizi sufletul, să te expui. Uneori eşti nevoit să o faci, de obicei când faci cunoştinţă cu oameni noi. Mie îmi place mai mult să ascult decât să vorbesc. Vreau să-i cunosc pe cei cu care intru în contact, chiar dacă îi cunosc prin intermediul serviciului. Relaţiile de afaceri au mai mult succes dacă sunt dublate şi de relaţii personale.

Nu mă apuc să dau sfaturi. Am făcut o constatare…

Despre deschidere…

Hai, Oltchim! Hai, Bute!

Adrian Enache — Sat, 17 Apr 2010 17:03:32 +0000

Mâine, fetele de la Oltchim au meci cu Gyor, semifinală de Champions League. Tot mâine, Lucian Bute are meci cu titlul mondial pe masă. Cu ce credeţi că au început ştirile sportive? Cu nişte oameni de prin fotbal care vorbesc. Nu cu sportivi care au performanţe, ci cu nişte neni tari în clanţă. Şi ne respectăm valorile, nu-i aşa?

LATER EDIT: Bute a învins. E rândul fetelor să învingă.

LATER EDIT2: Fetele au învins!

Hai, Oltchim! Hai, Bute!

Seinfeld, Friends Familia Bundy,

Adrian Enache — Thu, 15 Apr 2010 18:43:28 +0000

Acum mă uit la un episod din Seinfeld pe Pro Cinema. Mereu poţi să vezi la televizor un episod din Seinfeld, Friends sau Familia Bundy. Aceste seriale sunt mereu difuzate. Culmea e că nu mă satur de ele. Au suficient de multe episoade ca să nu le poţi memora sau viziona pe toate, iar cele pe care le ţii minte sunt suficient de savuroase ca să vrei să le revezi. Alte seriale nu sunt aşa de plăcut de revăzut. De curând am încercat să mă uit la un episod din Baywatch şi nu am reuşit. După cum nu am reuşit să revăd episoade din Dallas sau Walker, poliţist texan.

Cele trei seriale din titlu au ceva anume, care provoacă dependenţă. Seamănă cu pufuleţii: nu te saturi niciodată. Dar asta nu scuză cu nimic lipsa de imaginaţie şi teama de nou a celor care cumpără şi programează filme la televiziunile româneşti.

Seinfeld, Friends Familia Bundy,