Orice problemă poate fi rezolvată!

Nu o să comentez despre Mădălina Manole. E un articol inspirat de convingerile mele personale şi de ştirile despre sinucideri din presă.

De câte ori aud despre o sinucidere sau tentativă mă gândesc la acelaşi lucru: sinuciderea nu e o soluţie! E doar începutul unor probleme pentru cei rămaşi în viaţă: familie, prieteni, cunoscuţi. Rămân în urmă regrete, sentimente de vinovăţie, confuzie, suferinţă. Cel mai grav e că nu rezolvă nimic. Dacă vrei să pedepseşti pe cineva nu pleci din viaţa lor şi din cea a tuturor. Eşti singur, nu ai prieteni, nu-i pasă nimănui de tine? De ce să le pese dacă trăieşti sau nu dacă te excluzi singur din vieţile lor? Te-a părăsit prietena, iubirea vieţii tale, singura femeie alături de care vrei să ai un viitor? Nu e singura femeie din lume! Vrei să ceri ajutor? Foloseşte cuvinte, nu pastile!

Cabral scrie bine despre gravitatea reală a problemelor. Aceasta depinde de circumstanţe. Când eşti într-o situaţie aparent imposibilă trage aer în piept şi gândeşte-te cât de importantă ţi se va părea problema respectivă peste cinci ani şi dacă îţi vei aminti de ea atunci. Sunt foarte puţine situaţii cu adevărat fără ieşire. Fostul meu şef de la ziar zicea mereu că orice problemă are cel puţin trei rezolvări. Avea dreptate. Să-ţi iei viaţa nu e una dintre rezolvări. Dacă o poţi considera că este o rezolvare, să ştii că e cea mai proastă. Nu mai ai cum să vezi dacă a funcţionat, ce se întâmplă după aceea. Nu ai cum să vezi că Soarele va răsări şi în ziua următoare şi că lumea va merge mai departe. Poate ajungi pe prima pagină a ziarelor locale, poate ajungi o ştire la televiziune. Dacă eşti vedetă se vorbeşte mai mult despre tine.

Familia te va plânge, prietenii se vor întrista, unii dintre cei care au auzit de ce ai făcut te vor considera un prost, dar toţi vor trece mai departe. O să rămâi o amintire şi doar atât. O să-i faci pe cei care ţin la tine să sufere şi cam atât. Nu ar fi mai bine să iei viaţa în piept şi să le dovedeşti tuturor că eşti un om puternic? Nu e mai bine să încerci să fii aşa cum îţi doreşti, nu să alegi să ieşi din joc? Oricând poţi găsi pe cineva să te ajute să-ţi rezolvi problemele sau să te asculte şi să te încurajeze.

Poate că mie mi-e mai uşor să trec peste greutăţi. Sunt optimist din fire şi cred că totul va fi bine dacă îmi doresc asta şi fac ce pot pentru a obţine ce-mi doresc. Şi dacă nu-mi ating un obiectiv sau nu mi se îndeplineşte o dorinţă trec la următorul obiectiv şi următoarea dorinţă. Reuşesc să mă înveselesc şi să-mi amintesc că viaţa e frumoasă şi că merită trăită. Alţii au nevoie de ajutor pentru asta. Unii sunt prea timizi sau nu ştiu cum să-l ceară. Nu putem toţi să zicem „am o problemă, ajută-mă”. E greu să-ţi deschizi sufletul, mai ales dacă nu ai obiceiul de a împărtăşi gândurile cu cineva. Nu e nimic în neregulă să vorbeşti cu cineva, să ceri ajutor.

Nu uita că orice problemă are cel puţi trei rezolvări. Le găseşti doar dacă le cauţi…