Despre deschidere…

De curând am fost în situaţia de a vorbi mai mult timp despre mine. Nu mi-a fost uşor. Mi-e mai uşor să fac o prezentare despre un subiect pe care nu-l cunosc prea bine decât să vorbesc despre mine în faţa unei persoane. Nu cred că sunt singurul care are problema asta. Studiile ştiinţifice au arătat că una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este să vorbească în public. Nu e uşor să te pui în centrul atenţiei dacă nu eşti vreun căutător de atenţie sau vedetă. Am văzut şi că mulţi oameni nu prea ştiu să vorbească despre ei. Ce să mai zică despre ei, doar se văd în fiecare zi în oglindă?

Te plictiseşte să-ţi povesteşti viaţa, nu afli nicio noutate, doar tu eşti personajul principal din poveste… Nu e uşor să-ţi deschizi sufletul, să te expui. Uneori eşti nevoit să o faci, de obicei când faci cunoştinţă cu oameni noi. Mie îmi place mai mult să ascult decât să vorbesc. Vreau să-i cunosc pe cei cu care intru în contact, chiar dacă îi cunosc prin intermediul serviciului. Relaţiile de afaceri au mai mult succes dacă sunt dublate şi de relaţii personale.

Nu mă apuc să dau sfaturi. Am făcut o constatare…