Mai ştii cum e să ai o zi bună? O zi în care toate-ţi merg din plin, o zi în care-ţi ies toate. Genul acela de zi pe care o închei cu un zâmbet larg şi cu satisfacţia de a fi reuşit să faci atât de multe, chiar dacă nu mai poţi de oboseală… Săptămâna asta am avut o astfel de zi. Şi nu am reuşit să-mi amintesc ultima zi de acest gen pe care am avut-o. Ştiu că nu a trecut mult timp de atunci, dar nu mai ştiu cât. Zilele proaste nu le mai remarc, au devenit banale. Zilele bune nu le mai reţin. Sunt îngropate printre zilele proaste.
Consum atâta energie pentru a trece peste zilele proaste şi nu-mi rămâne pentru a mă bucura de cele bune. Diferenţa între o zi bună şi una proastă o fac oamenii pe care-i întâlnesc şi interacţiunile mele cu ei, dar şi reacţiile mele. Încerc să-mi fac fiecare zi bună. Zâmbesc mult, vorbesc frumos, glumesc, sunt respectuos, ofer bună-dispoziţie. Sunt de părere că primesc ceea ce ofer. De multe ori am dreptate. Uneori mă înşel.
Mă întâlnesc de prea multe ori cu oameni care sunt atât de prinşi într-o dispoziţie negativă încât nu mai ştiu să accepte gânduri pozitive. Genul de oameni care par a avea un nor negru deasupra capului, chinuiţi permanent de probleme, oameni care nu mai ştiu să zâmbească şi să se bucure de viaţă.
E greu să ignori problemele cu care te confrunţi în fiecare zi. E şi mai greu să le recunoşti pe cele cu adevărat importante. Oare peste cinci ani vei mai ţine minte că şeful a ţipat azi la tine sau ai stat 10 minute la coadă la hypermarket? Va mai conta că azi nu ai găsit loc de parcare în faţa blocului sau că te-ai împiedicat de o jucărie a copilului când mergeai la baie? Dar vei regreta că nu ai fost alături de soţie când a născut pentru că trebuia să faci un raport care nici măcar nu a fost discutat în şedinţa următoare şi pe care l-ai făcut doar ca să nu ţipe iar idiotul de şef la tine? O să-ţi pară rău că nu ai avut puterea de a-l ignora pe idiotul care ţi-a tăiat calea şi i-ai spart parbrizulcu bâta? Ştii oare ce se întâmplă mai departe cu oamenii cărora le-ai stricat ziua?
Mi-ar plăcea să întâlnesc mai mulţi oameni zâmbitori şi veseli, oameni care să ştie care sunt problemele cu adevărat importante, oameni pentru care să fie importantă şi fericirea celor din jur. Prea puţini sunt cei care sunt în stare să găsească bucurie în lucruri mărunte, prea mulţi sunt cei care îşi strică viaţa din cauza unor mărunţişuri…
Prea uşor uităm că cele mai importante lucruri din viaţa noastră nu sunt lucrurile…
Se simte în aer… Soarele e la fel de puternic, dar aerul e un pic mai rece. Vara încă n-a plecat, dar a început să-şi facă bagajele. Mai urmează un val de căldură, după care frunzele îşi vor găsi drum spre pământ, fructele se vor pârgui şi ploile vor veni. Ştiu pe cineva care se bucură pentru venirea ploilor . Urmează şi ziua mea de naştere, onomastica, se coace via, se face mustul. Vin momente bune…
…este Wikipedia. De nenumărate ori mi-am potolit curiozitatea cu o căutare pe Wikipedia. M-am obişnuit cu această enciclopedia online şi o folosesc aproape zilnic. Mi se pare o unealtă foarte utilă şi mă bucur că există. E uimitoare puterea netului de a aduce împreună oameni cu interese comune.
Credeam că o să-mi treacă, după un timp. Mă gândeam că o să dispară uşor-uşor, că o să uit. M-am înşelat. Durerea nu a dispărut, nici măcar nu a scăzut în intensitate. E greu să pierzi o parte importantă din viaţa ta. Dintr-o dată în sufletul tău e un gol şi nu înţelegi prea bine cum a apărut acolo şi nici ce să pui în loc. După un timp te obişnuieşti cu golul, devine parte din sufletul tău. Te obişnuieşti şi cu durerea.
Mai am până să mă obişnuiesc cu lipsa ei şi cu durerea de a nu o avea aproape. În fiecare zi văd că-mi lipseşte, în fiecare zi îmi dau seama că nu o pot înlocui. Nici nu aş putea să o înlocuiesc. Este dragostea vieţii mele.
Vii cu mine, să facem curăţenie? Intră aici, vezi despre ce e vorba, după care intră aici, vezi pe unde se găsesc gunoaie. Înscrie-te pe site-ul acţiunii, invită-ţi prietenii să o facă şi ei, suflecă-ţi mânecile şi… la treabă! Depinde de fiecare dintre noi să trăim într-o ţară mai frumoasă. Eu m-am înscris. Tu ce mai aştepţi?
Aseară am fost la circ. Circul Orlando a poposit în parcarea de la Real până duminică, 8 august. A fost un spectacol plăcut. M-au impresionat cel mai mult numerele lui Orlando şi Trio Sebastian. Mi-au mai plăcut şi câinii fotbalişti, îmblânzitorul de reptile, sau clovnul talentat la muzică. Numărul cu baloane de săpun a fost o noutate.
Spectacolele pot fi văzute la ora 20, de luni până vineri şi la 17.30 şi 20 sâmbătă şi duminică. Biletul costă 15 lei, intrare generală. Singurul inconvenient e căldura care se adună în cort în timpul spectacolelor.
Circul Orlando e condus de cel mai tânăr director de circ din România, care îi dă şi numele şi e şi vedeta spectacolului. Destul de impresionant pentru un tânăr de 23 de ani, mai ales dacă adăugăm şi premiile obţinute la diferite festivaluri de circ din Europa…
Gândurile de mai jos le-au mai avut şi alţii. Asta nu mă împiedică să le spun şi eu, poate am ceva inteligent de adăugat.
Cum ar fi dacă ai plăti pentru ce ai gratis acum? Cum ar fi dacă ai da bani pentru a trimite un email sau pentru a deschide televizorul? Cum ţi s-ar schimba viaţa dacă ai plăti de fiecare dată când chemi liftul? Nu mă refer la sume mari. O sumă modică, câţiva bani. Ai mai aprinde lumina dacă ar trebui să te cauţi de monezi înainte de a atinge întrerupătorul? Dacă am fi taxaţi instantaneu de câte ori folosim un serviciu sau un bun probabil că ne-am schimba categoric obiceiurile. Nu am mai face duşuri lungi dacă ar trebui să plătim pe loc fiecare litru de apă şi fiecare picătură de şampon. Unii ar avea hainele mereu şifonate pentru că n-ar mai da bani pentru a folosi fierul de călcat. Poate că am recicla gunoiul dacă am plăti fiecare kilogram când mergem la ghenă. Ce am face dacă am plăti de câte ori pornim televizorul şi de câte ori am schimba canalele?
Pare o situaţie greu de suportat şi de înţeles. Dar chiar e imposibilă? Nu plătim şi acum totul? Apa, electricitatea, gazul, telefonul, cablul, liftul, gunoiul şi altele sunt pe bani. Doar că nu plătim de câte ori le folosim. Le plătim o dată pe lună (sau aşa ar trebui). Pentru că nu ne costă imediat ne permitem să abuzăm. Lăsăm apa să curgă, televizorul să funcţioneze, aruncăm gunoiul la grămadă… Nu avem impresia că ne costă. Nu vine nimeni să ne ia atunci banii din buzunar, aşa că nu ne e greu să uităm că tot noi plătim risipa pe care o facem. E ca diferenţa dintre a plăti cumpărăturile cash şi a le plăti cu cardul. Când plăteşti cu cardul nu ţi se pare că dai bani, aşa că eşti tentat să cheltuieşti mai mult.
Eu încerc să folosesc cât mai puţine resurse, din mai multe motive. Din ecologie, economie, aversiune faţă de risipă. Nu sunt zgârcit, dar nu sunt nici risipitor. Tu cum eşti?
. Urmează şi ziua mea de naştere, onomastica, se coace via, se face mustul. Vin momente bune…
